Şi astăzi, ca în fiecare început de week-end intrăm în culisele unor scriitori celebri. Departe de a fi paparazzi ai literaturii, vorbim despre câteva curiozităţi care s-ar putea să ne influenţeze lectura marilor cărţi care au schimbat gândiri. Cărţile care ne-au făcut oameni sunt scrise tot de oameni, cu provocările lor cotidiene şi secretele lor. O listă nu prea lungă, dar care ne poate face să citim mai cu nesaţ.
Jonathan Swift, scriitorul anglo-irlandez al operelor „Călătoriile lui Guliver”, a avut o viaţă care, uşor-uşor, a luat şi ea calea nebuniei. Ce este sigur, este că până în 1472, psihicul său a depăşit limitele raţionalităţii şi stabilităţii. Will Durant scria, spre exemplu, cum cinci oameni încercau să-l împiedice să-şi scoată ochiul, care era inflamat, scenă, după care, el nu a mai vorbit un an întreg. Una dintre figurile canonice ale literaturii americane moderne, Ernest Hemingway, a avut o stare psihologică plină de probleme. Se complăcea în stări de ebrietate, în marea parte a vieţii sale, care, probabil a dus la deteriorarea sa mentală, precum mulţi alţi scriitori. Comentatorii au subliniat mai multe diagnostice probabile, de la tulburări bipolare la leziuni cerebrale traumatice şi la trăsături de personalitate narcisică.
Se mai spune că Voltaire, pe numele săi adevărat Francois – Marie Arouet, leşina ori de câte ori mirosea trandafiri. Scriitorul rus Lev Tolstoi, cunoscut pentru operele sale „Război şi pace” şi „Anna Karenina”, pentru a putea lucra se izola, în biroul lui, neavând voie să intre nimeni în cameră. În plus, uşile de la încăperile apropiate erau toate încuiate, pentru a fi sigur că nimeni nu îl va întrerupe. Romancierul francez Victor Hugo scria doar dimineaţa, stând în picioare şi în faţa unei oglinzi, împrăştiind foi în jurul său. Acesta avea un ritual aparte, respectiv bea o cafea fierbinte, citea scrisorile primite de cele mai multe ori de la iubita sa, Juliette Drouet, ce locuia la doar câţiva paşi de el, după care mânca două ouă crude, se închidea în birou şi scria până cel târziu la ora 12.00. Prozatorul francez Alexandre Dumas, cunoscut pentru romanele „Contele de Monte Cristo” şi „Cei trei muşchetari”, era cunoscut că avea o obsesie pentru ordine. Acesta îşi scria cu culoarea albastru romanele de ficţiune, cu roz cele non – ficţiune, iar cu galben poeziile.
Aceşti oameni, cu poveştile lor, au scris la rândul lor alte poveşti de cucerit minţi şi suflete. Detalii despre viaţa lor îmbogăţesc lectura în căutarea adevărului din cărţi. De altfel, biografiile lor au umplut pagini în multe biblioteci, cât de adevărate sunt lucrurile care se vehiculează, despre unele nu putem şti; însă pentru că ne aflăm permanent în căutarea spectacolului, ne îngăduim ca aceste „curiozităţi despre celebrităţi” să ne fie subiect de interes.